Where the hell are my spaceships?

Alexxis · Bounded Emo Data inscrierii: 04/Apr/2008 Mesaje: 178

Blog. Credeam ca blogurile sunt un loc in care un om intre doua varste isi scria refularile in ceea ce priveste societatea de astazi, politica si alte evenimente de genul acesta. Dar se pare ca a devenit un "trend"...
Intodeauna m-am intrebat cum e sa fii "pe trend". Ce poate fi atat de placut la faptul ca stii sa iti asortezi geanta cu pantofii, sa stii ce culori se poarta si sa respecti constiincios o anumita lista de TO DO?
Oh, well eu raman la clasicul black and white, trei tricouri suprapuse, "n" bratari cu cranii si tinte (pentru ca stiu ca dragele mele colege vor face un atac de panica...asa ceva nu e de pierdut), geanta postas simpla (fara insigne sau alte inflorituri) si clasicii conversi cu sireturile maturand strazile micului orasel gri.
O alta zi, un fir de nisip in clepsidra timpului... Ies din casa cu un sentiment parsiv de a imi bate joc de cineva. Stiu ca suna rau intentionat, dar nu-mi pasa. Furia ma cuprinde intr-un moment de panica si incep sa fredonez usor o melodie ascultata azi dimineata de cel putin 30 de ori. Trec pe langa mine un grup de oameni in varsta. Surad incetisor cand intalnesc expresia lor socata, dar stiu deja ca oja neagra imi vine perfect, nu doresc complimente, nu, nu, doamne fereste... :shifty:

Ajung incet, dar sigur la scoala. Niciodata nu intarzii, nu, bineinteles ca nu, dar tot degeaba pornesc mai devreme...iar inchide usa din fata, iar trebuie sa ocolesc. Urasc asta atat de mult. Trebuie sa strabat toata curtea scolii presarata cu filfizoni si pitipoance : filfizonii (baietii) se sprijina lejer de zidurile sacre al institutiei...cata superficialitate...eventual mai scot cate o tigara si privesc dispretuitor in jur pe sub ochelarii luciosi, iar pitipoancele (fetele) apar subit in grupuri compacte de cate 5, foarte bine organizate nu am ce spune, domnisoarele mulate cu tocuri de "n" centimetri, un înveliș gros de fond de ten cu gentile atarnand de un brat ridicat intr-un mod dispretuitor (telefonul isi face veacul ca intotdeauna in mana specimenei sau cum ar spune V. un mare filozof din clasa: "Raise your cell phones ladies!" :hmm:

).
Reusesc cu chiu cu vai sa ajung sus. Pe drum ma opreste G si incepe sa trancaneasca despre Postulatele lui Bohr (cu accese subite de "Nu-i asa?" si "Ce bine imi pare ca te-am intalnit") de parca eu abia asteptam sa-mi bata cineva la usa si sa imi tina o prelegere la fizica. Imi dau seama cu un usor amuzament ca sunt un magnet pentru asa numitii "tocilari". Nu-i nimic...sunt o tocilara emo. A aparut o noua subcultura. :lol:

Ajung in clasa in ritm electro si minimal. Nu ma intelegeti gresit..stiu sa tolerez, dar si eu am o limita. Dragii mei colegi...plictisitori ca de obicei. Spre deosebitre de viata dura a unui emo oarecare, viata aici e chiar placuta si se pare ca rata manelelor a scazut. Na! Liceu cu pretentii...Pardon! Colegiu... :closedeyes:

Orele se desfasoara ca de obicei. "Alexandra la tabla", "Alexandra la tabla", dar oare mai intreaba cineva "Alexandra, mai poti?"
Sincer, mai pot...exploatati-ma cat mai puteti dragilor oricum am de gand sa-mi iau zborul curand. Si atunci va fi definitiv, fara cale de intoarcere...
Ma uit pe fereastra cu coltul ochiului in timp ce proful de chimie (un batranel plăcut cu tendinte extremiste) se agita incercand sa ne explice lectia. Cel putin vechiul meu salcam se odihneste lenes fiind intrerupt din cand in cand de vantul indraznet, care pare sa duca totul departe, toate grijile de astazi, toti filfizonii, toate pitipoancele si restul curentelor ce se insumeaza intr-un bun sfarsit in unul solitar : superficialitate.

alone_in_the_dark · Trimis: 28/05/2008 16:24 Titlul subiectului: Where the hell are my spaceships?

:lol: e interesant ce ai scris
_________________
Aszmodeus